domingo, 20 de enero de 2013

Mis poemas traducidos al rumano por el poeta Eugen Dorcescu

Mis poemas traducidos al rumano por el gran poeta Eugen Dorcescu
publicados en la revista Confluente Literare

  CONFLUENŢE LITERARE

Informatii despre autor: Eugen Dorcescu       Articol publicat la data de: 20.01.2013      Alte articole de acelasi autor

 Eugen Dorcescu



Fernando Sabido Sánchez

POEME


Poet şi pictor abstracţionist. S-a născut în Peñarroya-Pueblonuevo (Córdoba, Spania), la 28 august 1950.

În prezent, locuieşte în Alcalá de Henares (Madrid).
Poemele sale au fost traduse în engleză, italiană, franceză, croată, portugheză, ebraică, bulgară, română, catalană.

Opera (Poezie):



-"El paso del tiempo". Poesía. (Incipit Editores, 2007). ISBN 978-84-8198-747-8.

-"Las diosas esconden su sexo detrás de la luna". Poesía. (Editorial CasaEolo, 2009). ISBN 978-84-937735-9-5.
-"Vivencias, ficciones y algún matiz utópico". Poesía. (Editorial LibroVirtual.org.,2009).
-"La muerte siempre culmina su trabajo". Poesía. (Editorial CasaEolo, 2011).
ISBN 978-84-15178-39-2.
-"Antología de 50 Poetas de Castilla-León". (Editorial Hontanar 2011). ISBN 978-84-92676-38-5.


Inedit: "España Monarquía Católica Bananera, Sociedad Limitada", Año 2012.


Autor, între alte monumentale Antologii, al enciclopedicei ANTOLOGÍA POESÍA UNIVERSAL: MÁS DE 9.100 POETAS DE 175 PAÍSES - Editor: Fernando Sabido Sánchez, Madrid.



*



CLAUDE MONET


El otoño, que viene de robar a los árboles

el disfraz de las hojas
quiere envejecer ahora
sentado en las rodillas de la nieve

Y siente celos de Claude Monet

que vuelve de la eternidad
cada primavera
a pintar nenúfares
en su estanque de Giverny


CLAUDE MONET


Toamna, ce le-a smuls arborilor

masca de frunze,
doreşte-a-mbătrâni acum
căzută la genunchii zăpezii

Şi-i poartă pică lui Claude Monet

care se-ntoarce din veşnicie
primăvară de primăvară
spre-a picta nenufari
în iazul său din Giverny



NIÑEZ


He vuelto por unas horas

a la que jamás fue mi niñez
a los años en que se ausentaban los pájaros
en el cielo nublado de todas las mañanas
sin encontrar el lugar secreto
en el que nos escondían los juguetes

Un día dos niños se besaron

ignorando por qué el instinto
les empujó a ocultarse
en el nido abandonado de los gorriones


COPILĂRIE


Am revenit pentru câteva ore

la ceea a ce a fost cândva copilăria mea
la anii când păsările erau absente
pe cerul înnorat al tuturor dimineţilor
fără să descopăr tainicul loc
unde ni se ascundeau jucăriile

Doi copii s-au sărutat într-una din zile

neştiind de ce instinctul
i-a împins să se-ascundă
în cuibul vrăbiilor, abadonatul


PAISAJES


Tal vez crees que pueda existir el paraíso

y llegar a tocarlo brevemente con las manos
pero solo a la primavera
le nacen hojas en los árboles
sin proponérselo

Ahora sabes que la vida se nos escapa

cuando la amarramos al viento
y que en una misma fotografía
no caben todos los paisajes que nos gustan


PEISAJE


Crezi, îmi închipui, că paradisul poate exista

şi că l-ai putea atinge o clipită cu mâinile
or, numai primăverii
i se nasc frunze în arbori
fără ca ea să-şi propună aceasta

Acum ştii că viaţa ne scapă

când o legăm cu otgonul în vânt
şi că într-o aceeaşi fotografie
nu încap toate priveliştile ce ne încântă




EL VACÍO


En mis sueños siempre habita el vacío

que recorro en un vuelo ingrávido
por el olor a misericordia de las noches
Llego hasta el alba
y no tengo a nadie que me espere
hasta la luna se oculta para repudiarme
en un paisaje de sombras
más allá de la muerte

Cae gota a gota una lluvia

que desnuda con lamentos mi alma
y sobrevive el miedo a la inexistencia
Se tensa el vértigo y rozo con los labios
la belleza al perderse
en la luz impalpable de la negación


GOLUL


În visele mele sălăşluieşte de-a pururea golul

pe care-l străbat într-un zbor desprins de gravitaţie
prin mireasma milostivă a nopţilor
Bat cale până-n zori
şi nu am pe nimeni să mă aştepte
luna însăşi se-ascunde spre-a mă repudia
într-un peisaj de umbre
de dincolo de moarte

Cade picătură cu picătură o ploaie

ce-mi dezgoleşte cu tânguirile-i sufletul
şi teama de inexistenţă supravieţuieşte
Se cabrează vertijul şi-ating cu buzele
frumuseţea, cea care se pierde
în impalpabila lumină a negării




LA ETERNIDAD


Suspendidas en la duración de Zeus,

deslumbrantes estatuas entonan panegíricos
a los dioses del Olimpo
Erectas, con los ojos saturados
de belleza inacabada semejan espiras
que gritan o susurran en función
de un viento despiadado

Rebosa el tiempo y las excita

un ansia de inmortalidad



ETERNITATE


Suspendate în durata lui Zeus,

strălucite statui intonează panegirice
pentru zeii Olimpului
Stând drepte, cu ochii sătui
de o nedesăvârşită frumuseţe par socluri
ce strigă sau susură după cum le îngăduie
un vânt fără milă

Timpul se revarsă şi dorul nemuririi

le înfioară


NADA


Permanezco en silencio esperando nada

No es un poema sobre la muerte
Tampoco de erotismo
El narcisismo nunca me trasmite euforia

Mi ironía es el decorado para una película

Una maqueta
La sala de cine está vacía
Otro día que pasaré inadvertido


NIMICUL


Continui să tac neaşteptând nimic

Nu-i un poem despre moarte
Nici despre dragoste
Narcisimul nicicând nu-mi stârneşte euforie

Ironia mea este decorul unei pelicule

E o machetă
Sala de cinema e pustie
Altă zi pe care-o voi trece neobservat


AMOR, NO MUERAS


Persiste el dolor, un dolor de perros,

ha nevado toda la noche y no espero
que te compadezcas o me muestres
al despertar una sonrisa desdibujada

Recuerdo que en la cumbre del amor

mis sentidos eran agujas que marcaban
la libertad en un reloj inmóvil de sigilos,
tus pechos, lunas en llamas que se cimbraban
entre detonaciones dulces de sangre

Aunque sabía que nada nos ataba

¿Dónde estás ahora?
¿Qué maldición me envuelve?

Amor, no mueras,

cada día es un amargo despertar
sin esperanza, ciego de rabia,
sé que más allá de tus brazos
hay un mundo con grietas
en las que se disolverán los deseos
y el amor no ocupará un lugar subrayado

Pero amor, no mueras nunca



IUBIRE, NU MURI


Durerea persistă, o durere câinoasă,

a nins toată noaptea şi nu sper
să mă compătimeşti ori să-mi arăţi
la trezire un surâs eşuat

Îmi aduc aminte că pe culmile-amorului

simţurile mele, ace de ceasornic, înaintau
liber pe-un cadran neclintit, cu sigilii,
sânii tăi, o lună şi altă lună, vibrau
între dulci explozii de sânge

Ştiam că nimic nu ne ţine alături

Şi totuşi
Unde eşti acum?
Ce blestem mă-nfăşoară?

Iubire, nu muri,

fiecare zi e-o deşteptare amară
părăsit de nădejde, orb de furie,
ştiu că dincolo de braţele tale
e o lume plină de fisuri
în care dorinţele se vor dizolva
şi dragostea va ocupa doar un loc oarecare

Dar tu, iubire, să nu mori niciodată






Traducere şi prezentare: Eugen Dorcescu


Timişoara, 20 ianuarie 2013

2 comentarios:

Unknown dijo...

!!Hola,Fernando!

Son todos esplendidos,pero el de paisajes me ha enamorado.Me has alegrado la tarde con tanta belleza de letras,gracias.

Muchísimos besitos.

markes.kaliche dijo...

Amigo Fernando, ahora sé porqué me
gusta tu blog. Bella poesía y mejores
sentimientos encontrar el amor
en el nido de gorriones vacío . . .
me deja sin palabras.
Un fuerte abrazo y mi enhorabuena por
hacerte más internacional, si cabe.