Mis poemas traducidos al rumano por el gran poeta Eugen Dorcescu
publicados en la revista Confluente Literare
CONFLUENŢE LITERARE
Informatii despre autor: Eugen Dorcescu Articol publicat la data de: 20.01.2013 Alte articole de acelasi autor
Eugen Dorcescu
Fernando Sabido Sánchez
POEME
Poet şi pictor abstracţionist. S-a născut în Peñarroya-Pueblonuevo (Córdoba, Spania), la 28 august 1950.
În prezent, locuieşte în Alcalá de Henares (Madrid).
Poemele sale au fost traduse în engleză, italiană, franceză, croată, portugheză, ebraică, bulgară, română, catalană.
Opera (Poezie):
-"El paso del tiempo". Poesía. (Incipit Editores, 2007). ISBN 978-84-8198-747-8.
-"Las diosas esconden su sexo detrás de la luna". Poesía. (Editorial CasaEolo, 2009). ISBN 978-84-937735-9-5.
-"Vivencias, ficciones y algún matiz utópico". Poesía. (Editorial LibroVirtual.org.,2009).
-"La muerte siempre culmina su trabajo". Poesía. (Editorial CasaEolo, 2011).
ISBN 978-84-15178-39-2.
-"Antología de 50 Poetas de Castilla-León". (Editorial Hontanar 2011). ISBN 978-84-92676-38-5.
Inedit: "España Monarquía Católica Bananera, Sociedad Limitada", Año 2012.
Autor, între alte monumentale Antologii, al enciclopedicei ANTOLOGÍA POESÍA UNIVERSAL: MÁS DE 9.100 POETAS DE 175 PAÍSES - Editor: Fernando Sabido Sánchez, Madrid.
*
CLAUDE MONET
El otoño, que viene de robar a los árboles
el disfraz de las hojas
quiere envejecer ahora
sentado en las rodillas de la nieve
Y siente celos de Claude Monet
que vuelve de la eternidad
cada primavera
a pintar nenúfares
en su estanque de Giverny
CLAUDE MONET
Toamna, ce le-a smuls arborilor
masca de frunze,
doreşte-a-mbătrâni acum
căzută la genunchii zăpezii
Şi-i poartă pică lui Claude Monet
care se-ntoarce din veşnicie
primăvară de primăvară
spre-a picta nenufari
în iazul său din Giverny
NIÑEZ
He vuelto por unas horas
a la que jamás fue mi niñez
a los años en que se ausentaban los pájaros
en el cielo nublado de todas las mañanas
sin encontrar el lugar secreto
en el que nos escondían los juguetes
Un día dos niños se besaron
ignorando por qué el instinto
les empujó a ocultarse
en el nido abandonado de los gorriones
COPILĂRIE
Am revenit pentru câteva ore
la ceea a ce a fost cândva copilăria mea
la anii când păsările erau absente
pe cerul înnorat al tuturor dimineţilor
fără să descopăr tainicul loc
unde ni se ascundeau jucăriile
Doi copii s-au sărutat într-una din zile
neştiind de ce instinctul
i-a împins să se-ascundă
în cuibul vrăbiilor, abadonatul
PAISAJES
Tal vez crees que pueda existir el paraíso
y llegar a tocarlo brevemente con las manos
pero solo a la primavera
le nacen hojas en los árboles
sin proponérselo
Ahora sabes que la vida se nos escapa
cuando la amarramos al viento
y que en una misma fotografía
no caben todos los paisajes que nos gustan
PEISAJE
Crezi, îmi închipui, că paradisul poate exista
şi că l-ai putea atinge o clipită cu mâinile
or, numai primăverii
i se nasc frunze în arbori
fără ca ea să-şi propună aceasta
Acum ştii că viaţa ne scapă
când o legăm cu otgonul în vânt
şi că într-o aceeaşi fotografie
nu încap toate priveliştile ce ne încântă
EL VACÍO
En mis sueños siempre habita el vacío
que recorro en un vuelo ingrávido
por el olor a misericordia de las noches
Llego hasta el alba
y no tengo a nadie que me espere
hasta la luna se oculta para repudiarme
en un paisaje de sombras
más allá de la muerte
Cae gota a gota una lluvia
que desnuda con lamentos mi alma
y sobrevive el miedo a la inexistencia
Se tensa el vértigo y rozo con los labios
la belleza al perderse
en la luz impalpable de la negación
GOLUL
În visele mele sălăşluieşte de-a pururea golul
pe care-l străbat într-un zbor desprins de gravitaţie
prin mireasma milostivă a nopţilor
Bat cale până-n zori
şi nu am pe nimeni să mă aştepte
luna însăşi se-ascunde spre-a mă repudia
într-un peisaj de umbre
de dincolo de moarte
Cade picătură cu picătură o ploaie
ce-mi dezgoleşte cu tânguirile-i sufletul
şi teama de inexistenţă supravieţuieşte
Se cabrează vertijul şi-ating cu buzele
frumuseţea, cea care se pierde
în impalpabila lumină a negării
LA ETERNIDAD
Suspendidas en la duración de Zeus,
deslumbrantes estatuas entonan panegíricos
a los dioses del Olimpo
Erectas, con los ojos saturados
de belleza inacabada semejan espiras
que gritan o susurran en función
de un viento despiadado
Rebosa el tiempo y las excita
un ansia de inmortalidad
ETERNITATE
Suspendate în durata lui Zeus,
strălucite statui intonează panegirice
pentru zeii Olimpului
Stând drepte, cu ochii sătui
de o nedesăvârşită frumuseţe par socluri
ce strigă sau susură după cum le îngăduie
un vânt fără milă
Timpul se revarsă şi dorul nemuririi
le înfioară
NADA
Permanezco en silencio esperando nada
No es un poema sobre la muerte
Tampoco de erotismo
El narcisismo nunca me trasmite euforia
Mi ironía es el decorado para una película
Una maqueta
La sala de cine está vacía
Otro día que pasaré inadvertido
NIMICUL
Continui să tac neaşteptând nimic
Nu-i un poem despre moarte
Nici despre dragoste
Narcisimul nicicând nu-mi stârneşte euforie
Ironia mea este decorul unei pelicule
E o machetă
Sala de cinema e pustie
Altă zi pe care-o voi trece neobservat
AMOR, NO MUERAS
Persiste el dolor, un dolor de perros,
ha nevado toda la noche y no espero
que te compadezcas o me muestres
al despertar una sonrisa desdibujada
Recuerdo que en la cumbre del amor
mis sentidos eran agujas que marcaban
la libertad en un reloj inmóvil de sigilos,
tus pechos, lunas en llamas que se cimbraban
entre detonaciones dulces de sangre
Aunque sabía que nada nos ataba
¿Dónde estás ahora?
¿Qué maldición me envuelve?
Amor, no mueras,
cada día es un amargo despertar
sin esperanza, ciego de rabia,
sé que más allá de tus brazos
hay un mundo con grietas
en las que se disolverán los deseos
y el amor no ocupará un lugar subrayado
Pero amor, no mueras nunca
IUBIRE, NU MURI
Durerea persistă, o durere câinoasă,
a nins toată noaptea şi nu sper
să mă compătimeşti ori să-mi arăţi
la trezire un surâs eşuat
Îmi aduc aminte că pe culmile-amorului
simţurile mele, ace de ceasornic, înaintau
liber pe-un cadran neclintit, cu sigilii,
sânii tăi, o lună şi altă lună, vibrau
între dulci explozii de sânge
Ştiam că nimic nu ne ţine alături
Şi totuşi
Unde eşti acum?
Ce blestem mă-nfăşoară?
Iubire, nu muri,
fiecare zi e-o deşteptare amară
părăsit de nădejde, orb de furie,
ştiu că dincolo de braţele tale
e o lume plină de fisuri
în care dorinţele se vor dizolva
şi dragostea va ocupa doar un loc oarecare
Dar tu, iubire, să nu mori niciodată
Traducere şi prezentare: Eugen Dorcescu
Timişoara, 20 ianuarie 2013
POEME
Poet şi pictor abstracţionist. S-a născut în Peñarroya-Pueblonuevo (Córdoba, Spania), la 28 august 1950.
În prezent, locuieşte în Alcalá de Henares (Madrid).
Poemele sale au fost traduse în engleză, italiană, franceză, croată, portugheză, ebraică, bulgară, română, catalană.
Opera (Poezie):
-"El paso del tiempo". Poesía. (Incipit Editores, 2007). ISBN 978-84-8198-747-8.
-"Las diosas esconden su sexo detrás de la luna". Poesía. (Editorial CasaEolo, 2009). ISBN 978-84-937735-9-5.
-"Vivencias, ficciones y algún matiz utópico". Poesía. (Editorial LibroVirtual.org.,2009).
-"La muerte siempre culmina su trabajo". Poesía. (Editorial CasaEolo, 2011).
ISBN 978-84-15178-39-2.
-"Antología de 50 Poetas de Castilla-León". (Editorial Hontanar 2011). ISBN 978-84-92676-38-5.
Inedit: "España Monarquía Católica Bananera, Sociedad Limitada", Año 2012.
Autor, între alte monumentale Antologii, al enciclopedicei ANTOLOGÍA POESÍA UNIVERSAL: MÁS DE 9.100 POETAS DE 175 PAÍSES - Editor: Fernando Sabido Sánchez, Madrid.
*
CLAUDE MONET
El otoño, que viene de robar a los árboles
el disfraz de las hojas
quiere envejecer ahora
sentado en las rodillas de la nieve
Y siente celos de Claude Monet
que vuelve de la eternidad
cada primavera
a pintar nenúfares
en su estanque de Giverny
CLAUDE MONET
Toamna, ce le-a smuls arborilor
masca de frunze,
doreşte-a-mbătrâni acum
căzută la genunchii zăpezii
Şi-i poartă pică lui Claude Monet
care se-ntoarce din veşnicie
primăvară de primăvară
spre-a picta nenufari
în iazul său din Giverny
NIÑEZ
He vuelto por unas horas
a la que jamás fue mi niñez
a los años en que se ausentaban los pájaros
en el cielo nublado de todas las mañanas
sin encontrar el lugar secreto
en el que nos escondían los juguetes
Un día dos niños se besaron
ignorando por qué el instinto
les empujó a ocultarse
en el nido abandonado de los gorriones
COPILĂRIE
Am revenit pentru câteva ore
la ceea a ce a fost cândva copilăria mea
la anii când păsările erau absente
pe cerul înnorat al tuturor dimineţilor
fără să descopăr tainicul loc
unde ni se ascundeau jucăriile
Doi copii s-au sărutat într-una din zile
neştiind de ce instinctul
i-a împins să se-ascundă
în cuibul vrăbiilor, abadonatul
PAISAJES
Tal vez crees que pueda existir el paraíso
y llegar a tocarlo brevemente con las manos
pero solo a la primavera
le nacen hojas en los árboles
sin proponérselo
Ahora sabes que la vida se nos escapa
cuando la amarramos al viento
y que en una misma fotografía
no caben todos los paisajes que nos gustan
PEISAJE
Crezi, îmi închipui, că paradisul poate exista
şi că l-ai putea atinge o clipită cu mâinile
or, numai primăverii
i se nasc frunze în arbori
fără ca ea să-şi propună aceasta
Acum ştii că viaţa ne scapă
când o legăm cu otgonul în vânt
şi că într-o aceeaşi fotografie
nu încap toate priveliştile ce ne încântă
EL VACÍO
En mis sueños siempre habita el vacío
que recorro en un vuelo ingrávido
por el olor a misericordia de las noches
Llego hasta el alba
y no tengo a nadie que me espere
hasta la luna se oculta para repudiarme
en un paisaje de sombras
más allá de la muerte
Cae gota a gota una lluvia
que desnuda con lamentos mi alma
y sobrevive el miedo a la inexistencia
Se tensa el vértigo y rozo con los labios
la belleza al perderse
en la luz impalpable de la negación
GOLUL
În visele mele sălăşluieşte de-a pururea golul
pe care-l străbat într-un zbor desprins de gravitaţie
prin mireasma milostivă a nopţilor
Bat cale până-n zori
şi nu am pe nimeni să mă aştepte
luna însăşi se-ascunde spre-a mă repudia
într-un peisaj de umbre
de dincolo de moarte
Cade picătură cu picătură o ploaie
ce-mi dezgoleşte cu tânguirile-i sufletul
şi teama de inexistenţă supravieţuieşte
Se cabrează vertijul şi-ating cu buzele
frumuseţea, cea care se pierde
în impalpabila lumină a negării
LA ETERNIDAD
Suspendidas en la duración de Zeus,
deslumbrantes estatuas entonan panegíricos
a los dioses del Olimpo
Erectas, con los ojos saturados
de belleza inacabada semejan espiras
que gritan o susurran en función
de un viento despiadado
Rebosa el tiempo y las excita
un ansia de inmortalidad
ETERNITATE
Suspendate în durata lui Zeus,
strălucite statui intonează panegirice
pentru zeii Olimpului
Stând drepte, cu ochii sătui
de o nedesăvârşită frumuseţe par socluri
ce strigă sau susură după cum le îngăduie
un vânt fără milă
Timpul se revarsă şi dorul nemuririi
le înfioară
NADA
Permanezco en silencio esperando nada
No es un poema sobre la muerte
Tampoco de erotismo
El narcisismo nunca me trasmite euforia
Mi ironía es el decorado para una película
Una maqueta
La sala de cine está vacía
Otro día que pasaré inadvertido
NIMICUL
Continui să tac neaşteptând nimic
Nu-i un poem despre moarte
Nici despre dragoste
Narcisimul nicicând nu-mi stârneşte euforie
Ironia mea este decorul unei pelicule
E o machetă
Sala de cinema e pustie
Altă zi pe care-o voi trece neobservat
AMOR, NO MUERAS
Persiste el dolor, un dolor de perros,
ha nevado toda la noche y no espero
que te compadezcas o me muestres
al despertar una sonrisa desdibujada
Recuerdo que en la cumbre del amor
mis sentidos eran agujas que marcaban
la libertad en un reloj inmóvil de sigilos,
tus pechos, lunas en llamas que se cimbraban
entre detonaciones dulces de sangre
Aunque sabía que nada nos ataba
¿Dónde estás ahora?
¿Qué maldición me envuelve?
Amor, no mueras,
cada día es un amargo despertar
sin esperanza, ciego de rabia,
sé que más allá de tus brazos
hay un mundo con grietas
en las que se disolverán los deseos
y el amor no ocupará un lugar subrayado
Pero amor, no mueras nunca
IUBIRE, NU MURI
Durerea persistă, o durere câinoasă,
a nins toată noaptea şi nu sper
să mă compătimeşti ori să-mi arăţi
la trezire un surâs eşuat
Îmi aduc aminte că pe culmile-amorului
simţurile mele, ace de ceasornic, înaintau
liber pe-un cadran neclintit, cu sigilii,
sânii tăi, o lună şi altă lună, vibrau
între dulci explozii de sânge
Ştiam că nimic nu ne ţine alături
Şi totuşi
Unde eşti acum?
Ce blestem mă-nfăşoară?
Iubire, nu muri,
fiecare zi e-o deşteptare amară
părăsit de nădejde, orb de furie,
ştiu că dincolo de braţele tale
e o lume plină de fisuri
în care dorinţele se vor dizolva
şi dragostea va ocupa doar un loc oarecare
Dar tu, iubire, să nu mori niciodată
Traducere şi prezentare: Eugen Dorcescu
Timişoara, 20 ianuarie 2013
2 comentarios:
!!Hola,Fernando!
Son todos esplendidos,pero el de paisajes me ha enamorado.Me has alegrado la tarde con tanta belleza de letras,gracias.
Muchísimos besitos.
Amigo Fernando, ahora sé porqué me
gusta tu blog. Bella poesía y mejores
sentimientos encontrar el amor
en el nido de gorriones vacío . . .
me deja sin palabras.
Un fuerte abrazo y mi enhorabuena por
hacerte más internacional, si cabe.
Publicar un comentario